Despre viroze cutaneo-mucoase

Infecțiile virale cutaneo-mucoase pot fi produse prin: inoculare directă, infecție sistemică sau extensia locală de la un focar intern. Exista mai multe tipuri de virusuri cu caracter epidermotrop:

• Herpes virusurile (herpes simplex, varicelo-zosterian, citomegalovirus, Epstein-Barr, herpes virus uman);
• Pox virusurile (virusul vaccinei, variolei, molluscum)
• Papovavirusuri (virusurile papilomului uman – HPV )
• Hepatovirusurile (virusul hepatitei A, B și C)
• Parvovirusurile Adenovirusurile
• Retrovirusurile (HIV-SIDA)
• Paramyxovirusurile (rujeola)
• Togavirusurile (rubeola)
• Picornavirusurile (virusul ECHO, coxsachie)
• Rhabdovirusuri (virusul stomatitei veziculoase)

Clasificarea dermatozelor virale:

Dermatoze virale propriu-zise – se produc infecții din cauza următoarelor tipuri de virusuri:

• Virusurile herpetice (Epidermoviroze herpetice)
• Virusul HPV (Epidermoviroze hiperplazice)
• Poxvirusuri (Epidermoviroze degenerative şi exudative)

Alte manifestări cutaneo-mucoase produse de virusuri

Sindroame cutanate asociate infecţiilor virale:

• Sindromul Gianotti-Crosti (acrodermatita papuloasă infantilă)
• Sindromul papulo-purpuric în mănuşi şi şosete

Dermatoze cu probabilă etiologie virală:

• Pitiriazisul rozat Gibert
• Maladia Kawasaki

Dermatoze virale din cadrul febrelor eruptive:

• Exantemele infecţioase: varicela, rubeola, rujeola.

Infecţii produse de virusul papilomului uman – Epidermoviroze proliferative

Etiologie:

• virusuri din grupul Papilloma (HPV)
• determină proliferarea celulelor pielii, cu formare de leziuni benigne, unele cu risc de degenerare malignă.

Manifestări clinice:

• leziuni cutanate:

  • verucile – mai frecvente la copii, dar pot fi întâlnite la orice vârstă
    • plane: papule plane, suprafața netedă sau fin granulată, rotunde sau poligonale, culoarea tegumentului/ pigmentate/ gălbui, asimptomatice, localizate obișnuit pe fața dorsală a degetelor și mâinii, față, frunte.
    • vulgare: verucozități (suprafața hiperkeratozică, verucoasă), culoarea tegumentului, cenușii sau hiperpigmentate, dimensiuni variabile; pot conflua, formând plăci verucoase; localizate obișnuit pe fața dorsală a degetelor, periunghial. Pot sa dispara de pe piele in primii 2 ani de la apariție.
    • palmare și plantare: verucozități înconjurate de un inel cornos sau delimitate de un șanț superficial, la nivelul căruia se oprește desenul cutanat, fără a se continua pe suprafața leziunii; leziunile pot fi extrem de dureroase (datorită extinderii profunde); pot prezenta puncte negre pe suprafață (trombozarea capilarelor dermice).
    • filiforme și digitate: subțiri, digitiforme, suprafața aspră, grupate în mănunchi; localizate obișnuit pe față, cervical, scalp.
  • Papilom. Formațiune vegetantă, pediculată, de culoarea tegumentului sau ușor pigmentată, suprafața netedă sau aspră, keratozică, moale, asimptomatică. Localizare: oriunde pe suprafața cutanată. Pot fi leziuni unice sau multiple.

• leziuni mucoase:

  • Vegetații ano-genitale (condiloma acuminatum):
    • leziuni exofitice, pediculate sau în ”creastă de cocoş”, moi, de culoare roz, obişnuit multiple, constituind mase conopidiforme;
    • localizări multiple: fren, coroana glandului şi gland, teaca penisului, vulvă, col, perianal;
    • dezvoltarea este favorizată de sarcină, imunosupresie şi se asociază cu alte infecţii genitale;
    • evoluţia este cronică, au mare potenţial de recidivă, dar pot involua şi spontan;
    • obișnuit leziunile sunt asimptomatice, durerea fiind prezentă doar în caz de erodare și suprainfecție bacteriană, creştere exuberantă, când se ridică suspiciunea de transformare carcinomatoasă.
    • Diagnosticul diferenţial:
      • sifilide papulo-hipertrofice: papule hipertrofice, asimptomatice;
      • carcinomul spcuamocelular: tumoră cu aspect vegetant, ulcero-vegetant.
      • pemfigus vegetant: vegetații ce apar pe eroziuni postbuloase.
  • Condilomatoza gigantă pseudoepiteliomatoasă Buschke-Lowenstein
    • debut sub forma unor condiloame banale care se dezvoltă rapid şi iau aspect tumoral;
    • lezinile au suprafaţa keratozică, baza de implantare dură, infiltrată, şi pot interesa ţesuturile profunde
    • afecţiunea se dezvoltă pe un teren hiporeactiv, este recidivantă, rebelă la tratament şi cu tendinţă la transformare malignă;
      • diagnosticul diferenţial: carcinomul scuamocelular vegetant, vegetaţii anogenitale voluminoase.
  • Papilomatoza floridă orală:
    • leziuni proeminente cu aspect vegetant „în creastă de cocoş” cu suprafaţa acoperită de puncte albicioase;
    • leziunile sunt dure, au culoare rosie şi se dezvoltă pe o mucoasă orală de aspect normal sau leucoplazic;
    • au agresivitate locală şi potenţial oncogen;
  • Epidermodisplazia veruciformă
    • infecţie generalizată, cronică şi persistentă cu HPV, ce apare pe un teren cu predispoziție genetică.
    • clinic:
      • papule similare verucilor plane – față, membre;
      • macule eritematoase sau hiperpigmentate, asemănătoare pitiriazisului versicolor – trunchi;
      • leziuni verucoase, de tipul verucilor vulgare.
    • transformarea malignă este frecventă.

Diagnosticul pozitiv:

de obicei este unul clinic. Examenul histopatologic poate pune în evidenta efectul citopatogen al HPV iar examenele virusologice permit identificarea genotipului.

Tratament:

Alegerea alternativei terapeutice depinde de forma clinică, mărimea şi localizare a leziunilor. Opţiunile terapeutice sunt:

• Tratament chirurgical: chiuretaj, electrocauterizare, excizie, fotovolatilizarea cu laser CO2, roentgenterapia superficială şi de contact;
• Tratament local cu substanţe citotoxice: podofilina, podofilotoxina, acidul salicilic, cantaridina, colchicina, 5-fluorouracilul, bleomicina;
• Crioterapia: utilizează, zăpadă carbonică, azot lichid
• Tratament general
• Imunostimulare specifică.